Archive for September, 2008

Culmea!

30 September 2008

Am primit-o mai devreme pe mail… m-a pufnit rasul:

Culmea manelelor: Sa conduci o masina fara numar, fara numar, fara numar…

Advertisements

Manii muzicale… live

30 September 2008

Aseara m-a apucat youtubatu` dupa melodii cantate live de voci care merita sa fie auzite.

Am ascultat asta mai intai:

Undeva in melodie se schimba versurile. Este vorba de melodia lui Jill Scott, He loves me… de care m-am indragostit.

E superba… Versurile nu sunt cantate perfect pana la capat, e un stil care te invita sa asculti de multe ori o melodie fara sa realizezi… Daca nu stiti despre ce vorbesc dati play si “cititi” cum canta versurile

You love me especially different every time
You keep me on my feet happily excited
By your cologne, your hands, your smile, your intelligence
You woo me, you court me, you tease me, you please me
You school me, give me some things to think about
Ignite me, you invite me, you co-write me, you love me, you like me
You incite me to chorus
Oooooooooooooooooooooooooohhhhhh

RATB, idioti in trafic, babe, erori la calculator si norocosi

29 September 2008

Fir-ar al naibii ce chef de scris am azi… se vede ca vine ziua de incepere a facultatii, nu?

Incepem cu dulcele prezent in viata noastra, RATB-ul. mai bine zis… soferii si aia care pusera masini cu dotari pe ele. Am inceput sa duc dorul rablelor de dinainte de Mertane. De ce? Hai sa incep cu ce imi vine in cap. Nu ai bare de care sa te tii decat alea verticale. Printr-o gandire matematica foarte complexa si extragand radacina patrata rezulta ca cei stransi ca sardeaua la mijloc tre sa se tina… pe propriile picioare. Recomand cu caldura intrarea ultumu` in mijlocu` de transport in conserva pardon, comun si rezemarea de usa. Apoi vine problema tehnologiei. Ce presupune asta. Omu care are gepeseu` pe masina este contorizat la deschiderea de usi. Adica daca deschide usile in statie, merge 2m si prinde stop, ia-ti adio de la rugamintile arzatoare “Nene, imi dai si mie drumu` sa-ti dea Dugniezãu sanatate?!”. Asta am patit azi. I-as fi urat in fata “`Tuti 133-u` lu` pusca lu` vanatoru` a lu` ^%*))_&^&^%(“… dar mi-a fost lene.

Babele. Unde s-or duce frate toata ziua? Nu ai loc de ele pe trotuar, pe refugiu, sub refugiu, in tramvai, la piata, in lift, ORIUNDE IS BABE care se plimba. Si te inghiontesc bine de tot daca le stai in cale. Le uram un “americanesc” <Brake a leg si stati dracu` acasa!>.

Idioti in trafic. Stiti videoclipu` cu cel mai norocos nenorocit in trafic? Eh azi a fost unu` aproape de Sf. Georghe exact asa. Ii jupuia tramvaiu` toata tabla de pe masina. Mai era si un GTC frumos dat naibii, dar soferita tuta rau de tot.

Erori la calculator. Ma dispera calculatoru` lu` maica-meaaaa! I se reseteaza BIOS-ul, si daca nu se reseteaza BIOS-ul, isi da singur restart, si daca nu-si da restart da erori, si daca nu da erori se tampeste display-ul, si daca nu se tampeste display-ul, tziuie, si daca nu tiuie, naiba mai stie ce face. Il arunc pe geam. Si nu, nu e o japita de calculator.

Norocosi. De fapt va dau doar unul. restul ii aveti la related videos. Pana una alta va las ca facui ditai postu de lung.

Hamburger anyone???

29 September 2008

Cand am vazut filmuletul sorbeam o cana de Jacobs Milka. Am sughitat 5 minute de la ras. Acum sorb iar cana de Jacobs Milka…

Review Monitor Benq G2000Wa

29 September 2008

Am primit cadou de 20 de ani (dar cu o luna inainte-adica acum 2 saptamani (v-am lamurit nu?)) un monitor. Ca prea ma luptam cu cereteu` de cinşpe sa fotoşopez una alta. Asa ca dragul meu sufletel mi-a facut o surpriza si a luat la “graficeanca” lui un Benchiu de douãj de inci…

Monitor LCD Benq 20.1 inch Wide
Specificatii de la mama lui din magazin:
G2000Wa, 20.1 inch, TFT 5ms,Contrast 1000:1, Rezolutie (max.) 1680 x 1050 (WXGA+) , Semnal de intrare D-Sub si DVI, Senseye+Photo, Protectie emisii TCO’03,Reproducere culori (milioane):16,7 milioane, unghi maxim vizibilitate orizontala/verticala (grade):160/160, rata refresh: 75 (pe rezolutie maxima), greutate 4.07 kg, putere consumata 45W (maxim), dimensiuni (W x H x D mm):472.5x376x162 mm.

De ce Benq, nu stiu, cand toata lumea lauda Samsung, LG, si romanescul dar foarte bunul Horizon (adica tot LG). Pai… intrat in Domo, vazut trei randuri de monitoare la preturi rezonabile. Toate monitoarele conectate la placa video integrata. Singurul care se vedea bine: Benq. Nu Samsung, nu LG, nu altu`. Monitorul vine cu cablu D-Sub. Adica ala micu` care-l stie toata lumea. Pentru cei ce vor culori criminale sa isi mai scoata 28 ron din buzunar pentru un DVI si promit “pã cuvânt dã MooNy” ca nu o sa regretati. Cu asta micu` de nu-l stie toata lumea, monitorul se regleaza la optimul de vizualizare atat de frumos ca nu mai ai nevoie sa modifici nici o setare. Consumul este ok, displayul este perfect curat (in sensul retoric – adica nu are probleme decat daca cumperi un monitor cu ceva pixeli morti), nu se incalzeste, suprafata de display se sterge foarte frumos cu o carpa moale.

Functia Senseye face ca ochii sa nu se irite, luminozitatea fiind reglata la exact atat cat trebuie (acu` daca va puneti Wallpaper o coala alba posibil sa va doara ochii…). Asa ca de acum 6-7 ore la calculator pentru mine au devenit mai frumoase pentru ca nu mai simt ca si cum as avea praf in ochi (nu trupa).

Pretul e sub 6 milioane, dar satisfactia care o primesti (bai, nu va ganditi la prostii) e priceless. Nu l-as schimba pentru nimic in lume. Si nu, asta nu fuse reclama, ci doar un review! Alte detalii daca mai vreti despre monitor vi le dau cu mare placere. Sper sa ajut macar un om sa-si gaseasca partenerul lecedeiat.

Pungile domnisoarelor de hartie

29 September 2008

Da, stiu am facut o inversiune nefericita in titlu dar merge. Pentru ca totuna imi e. AM o boala. Pe tipele care poarte geanta/punga de haine/sacosa de cumparaturi/papornita de zici ca au mana rupta. Insa culmea enervantului e cand ies din casa si toate … tipele din categoria TTT isi poarta toate bogatiile kitchoase, pranzul, anticonceptionalele, fardurile, resturile de la pranzul de ieri, sosetele si dosarele de serviciu in..pungi de hartie.

Mai voi astea mici, pupa-v-ar nashu` pã frunte dã ecologiste inraite ce sunteti voi! Ce protejati voi natura cu vanturile care vi le dati. Vi le dati una in fata aleilalte ca aveti care mai de care pungute, pungulite, pungulete si pungucioase pline de tampenii pe care scrie ba Prada, ba Mango, ba Cavalli, ba D&G, ORICE firma care are macar o urma de renume.

Partea nasoala e ca pungile alea le tin pana se jerpelesc si ajung in stadiul de hartie intrata in proces de reciclare. Dar le tin si asa, ca amintire ca si-au luat un maieu cel mai ieftin de firma, dar au cerut punga cea mai impozanta. Mi-e in acelasi timp mila si scarba de voi fetelor. Umblati cu o foaie de hartie prinsa cu doua ate inodate doar ca sa va simtiti bine? S-a demodat chiar intr-atat papornita bunicului (raspunsul e da)? Dar dar pungile ecologice de hartie zac in magazine nevandute. Ca voi aveti pungi de la Versace si bVlgari. Pentru ca voi va luati cel mai ieftin articol din magazin numai ca sa aveti PUNGILE alea, domnisoarelor, de hartie.

Si capatul de tara, in lipsa hartiilor pungilor “de valoare”, avem solutia CRETINA cu cele imprimate cu ceva de genul: Beware, you are holding a small sized bag… CE MA INTERESEAZA PE MINE CE MASURA ARE PUNGA TA??? Nu se scot pungi pe care sa scrie ce lungime are iubitul gagicul tau? Macar sa ai cu ce sa te mandresti. Sau nu.

Prefer ghizodanul de mai jos. Vorba unuia, sunteti jenibile. Va face o firma imprimata pe o punga. Pentru ca meritati sunteti proaste.

Ghiozdanul scolaritei

29 September 2008

Eu INCA lucrez.

INCA nu am inceput facultatea. Mai am 2 zile.

INSA iau ghiozdanul cu ce-mi trebuie cand plec la serviciu.

Si toate babele si mosii ma studiaza pe strada de parca as avea 15 ani. OK, azi m-am dat cu ruj, o bluza putin decoltata si blugi (cand zic PUTIN, zic PUTzIN). Si minunatul ghiozdanel. E verde si simpatic. Are un mouse in el, aparatul foto si cablul aferent, portofelul, “carnetelul” cu abonamentul RATB, buletinul&legitimatii, un ruj-doua, gel de spalat pe maini, o oglinda mica si cheia de la casa. (da, stiu, femeile au multe dupa ele).

Se holbau la mine. Ma studiau de parca sunt o copila si “domneee, la scoala nu se merge asa destrabalat.. pe vremea loooor… si tineretu` din ziua de aaazi…”

MI S-A ACRIT! Imi vine sa ma holbez urat la ei si sa intreb senin: “Gogule, probleme?…”. Sunt chiar ultima persoana care isi cara ghizodanelu` ca scolarii dupa ea?

Pungi cu bule

26 September 2008

Sunt pungile alea care protejeaza diferite lucruri sa nu se sparga. Azi dimineata am primit un colet mult-asteptat din Anglia si Plicul era captusit pe interior cu asemenea punga.

Am o placere nebuna sa iau fiecare bula in parte si sa o sparg. Sunt o maniaca!

Exista si joc cu asa ceva, dar are farmec daca il joci la munca 😀

JOACA-TE SI TU!

N-joy!

Puricei, tata?…

26 September 2008

Nu vreau sa generalizez urmatoarea intrebare retorica la toti barbatii. Asa ca atentie, cine nu are treaba cu asta sa nu se simta bagati in aceeasi oala.

De ce se scarpina barbatii la mosteniri pe strada? OK, poate vad o fata buna si nu se pot stapani sa-si simta moliciunea întarindã la mana, dar si asta e total scarbos. Adica voua v-ar face placere cand mergeti pe strada sa vedeti o tipa care se scarpina intre picioare? Asa cu jind, cracanand picioarele, sa ajunga mai in strafunduri cu ghearele?

Sau macar daca tot aveti “puricei”, macar faceti-o naibii mai delicat.

In tramvai, un “barbat bine” cum ar zice bunica-mea, la vreo 40-42 de ani, la costum calcat la dunga, pantofi lustruiti… baga mana la mosteniri (nu in pantaloni)si isi ofera un scarpinici. Pe o femeie din stanga mea o pufneste rasul si pe buna dreptate. A facut-o atat de in vazul lumii, nu s-a ferit nici macar un pic. Poate avea o urgenta fiziologica, poate statea ceva aiurea in lenjerie sau il deranja dunga la pantaloni, dar nici sa provoci scarba celor din jur.

Asa ca am o dedicatie pentru ei:

“Nu va mai scarpinati copii, tra-la-la,
Ca si puricii e vii, tra-la-la.
Dati-va cu DTT
Sa vedeti ce bine e,
Tra-la-la la-la la-la!”…

Together forever

24 September 2008

Aruncand un ochi (de fapt cu ambii) pe la r33a (uelcom in za blogozfer) prin insemnari mi-a atras atentia o chestiune care a pus-o in vizorul (mafiei) meu. Nu partea cu emisiunea (de care nu stiu) mi-a atras atentia ci intrebarile ei pe post de concluzie:

“Oare e chiar atat de dureros adevarul? Apar atatea probleme atunci cand doua persoane traiesc impreuna? Chiar este nevoie sa petreci mai mult timp alaturi de persoana iubita pentru a vedea cat de puternica este relatia? Chiar se poate strica ceea ce exista de cativa ani dupa numai cateva zile de locuit impreuna…?

Mi se pare greu de crezut ca poti sa cunosti atat de putin persoana alaturi de care iti doresti sa-ti petreci restul vietii…”

Si cum eu nu am nici un fel de chef de munca (si un inceput promitator de durere de cap) ma pusei pe comentat.

Din pacate asta e crudul adevar. Daca nu ai sansa macar 3-4 zile sa le petreci in pura intimitate cu cel iubit, nu prea ai sanse sa iti dai seama intr-adevar ce obiceiuri bune si proaste are, ce “cutume” de curatenie sau dezordine respecta, afli multe.

Sora unei bune prietene era logodita. Cu 8 luni inainte de data nuntii s-a mutat in casa logodnicului, impreuna cu viitoarea soacra (ce de altfel parea pe dinafara o femeie numai miere, soacra nemaivazuta). Curand au inceput problemele deoarece, surpriza, printisorului nu-i venea a pleca intr-un apartament cu chirie, preferea la culcusul lu` mamica. Iar dulcea soacra avea mai-mai organizat un mini FBI: unde ai fost, de ce ai stat asa mult de ce, cum unde, cat. Iar printisorul: mâlc. Nu iesea din cuvantul mamicii.

Inevitabil a intervenit despartirea, norocul a facut ca amandoi (printul si acra soacrã) sa isi dea seama ca sunt fraieri. Acum fata s-a mutat cu el intr-un apartament… Casatoria vine rapid.

Asta a fost un mic exemplu, desi aici factorul de zazanie a fost acra soacrã. Eu personal am fost cu logodnicelu` singurei la Sighisoara (Anul Nou 2007-2008) unde am stat cateva zile bune. Noi am gatit, noi am facut curatenie, noi tot. La mare iar am fost cam foarte singurei (si ce bine a fost). La gazda, nu la hotel. Din nou, ocazie sa ne descoperim asa cum suntem in purul nostru costum interior al lui Adam.

Chiar se poate strica ceea ce exista de cativa ani dupa numai cateva zile de locuit impreuna…?” Da. Se mai strica si din frica. Din acea teama de a pleca din casa unde ai copilarit (bine, rau cum ti-a fost, era casa ta). De aceea e recomandat in zilele de adaptare sa existe multa intelegere intre parteneri ca sa se evite discutiile/plecarile/despartirile.

Chiar este nevoie sa petreci mai mult timp alaturi de persoana iubita pentru a vedea cat de puternica este relatia?” E cu dus si intors. Nu MULT TIMP e formularea buna, ci ce fel de timp conteaza. Atat cat te duci cu gasca la munte nu se observa multe. La fel si daca o tulesti/stati in casa cateva zile cu tot cu parinti, rude, etc. Putin, dar bun. Destul cat sa vezi cum va comportati amandoi. Apoi e termenul “relatia puternica”. Nu relatia, ci increderea si intelegerea. O mutare impreuna presupune multe si trebuie amandoi sa inteleaga ca e o noua etapa in viata, ca poate unora le e teama, altii abia asteapta sa treaca in etapa asta, sunt reactii si reactii. Iar reactiile trebuie intelese, oricat de ciudate ar fi. Cel putin intr-o prima saptamana e o acomodare cu gandul ca de acum sunt doua persoane de capul lor in lume. Nu mai e mama acasa sa iti ia rufele la spalat cand le uiti pe scaun, nu mai e cineva sa te astepte cu mancarica pe foc, nu mai ai sa ceri oricand un ban de buzunar in lipsa ta acuta.

De aceea trebuie “testat” terenul. Nu mult. Cateva zile. Macar atat.

Oricum nu-i doresc nimanui sa aiba parte de soacra acra, nici de parinti intorsi 180*(de grade-nu celsius), nici de prieteni ofticati ca “frate, ni-l scoate din gasca/fata, asta numai cu el sta”. Va urez tuturor care meritati o viata superba.

Ma pregatesc sa plec acasa… Ne mai auzim la o tasta… Azi, maine.

Song for my angel

24 September 2008

Ieri am reusit sa inec Winamp-ul cu o melodie veche de 41 de ani care inca o ascult si acum la serviciu… Si imi place la nebunie.

(Otis Redding-I love you more than words can say – 1967)

Da-i play si citeste

La sfarsitul unei zile e un singur loc unde uiti de tot. Te lasi intr-o libera cadere intr-un abis dulce,  Te lasi pierduta in adancul unui suflet, sufletul acela pur al LUI. I te faci ghem la piept, ii simti mirosul ala difuz si dulce de mar copt (and spices…) si inchizi ochii. Plutesti. Plutesti intr-un loc unde sunteti numai voi doi, un loc unde cuvintele sunt la fel de inutile ca o picatura de apa in mijlocul desertului.

Te uiti la el, incerci sa-i zici ceva dar iti citeste totul in ochi si iti raspunde soptit la ureche: “Si eu te iubesc…“. Te saruta usor si prelung pe frunte, ca un sigiliu la fiecare cuvat spus de el. Te intinzi spre el si iti da un sarut apasat si cald pe buze. Are o aroma speciala a lui… Nu e asa ca o adori de fiecare data?

Simti cum isi plimba degetele prin parul tau si tu te strangi mai aproape de el de placere, cu un zambet subtil… Inchide ochii, strage-l bine in brate si savureaza clipa. Savureaz-o ca si cum ar fi ultima inghititura din viata. Atipesti acolo, facuta cocolos in bratele unui inger de pe pamant si te gandesti ca nu exista un mod mai bun sa iti traiesti tot restul vietii decat iubind

I love you baby… for more than words can say.

Erori culinare

23 September 2008

In seara asta am avut placerea sa primesc o vizita de la doi amici: prietena mea din generala si prietenul ei.

La plecare, mi se prezinta rapid o eroare…. culinara: I-am facut lui Tavi (n.r. prietenul) cartofi taranesti cu ceapa si cu miercuri.

Brava Dienuta! Mi-a facut seara mai amuzanta! Noapte buna!

Manii muzicale pe ziua de azi

23 September 2008

Are ritm si am nevoie sa ma bage ceva in priza. Plus ca imi place la nebuine cum arata Eve aici:

 Eve – Tambourine